Orice incercare de a intelege evolutia muzicii romanesti esueaza in mintea mea aproape zilnic. Ma trezesc in fiecare dimineata la pranz cu speranta ca o noua zi poate insemna o noua melodie romaneasca buna, dar sperantele mele sunt spulberate in prima secunda in care descopar o piesa straina noua: orice piesa de afara suna mai bine decat una de-a noastra ! Si aici ma refer in primul rand la sound, la calitatea tehnica a produsului si mai putin la melodia in sine, la linia melodica. Pe de alta parte, barfele necunoscatorilor spun ca cele 7 note muzicale n-au nici o legatura cu magia acestei cifre si ca s-au epuizat toate combinatiile care se puteau compune, ca deceniile de comunism care au marcat negativ evolutia artistica a tarisoarei noastre sunt cauza pentru care toata muzica buna s-a scris afara si noi acum nu mai avem ce compune, lucru de care matematicienii vor rade cu gura pana la urechi. Temele muzicale sunt infinite, tinand cont de faptul ca ele rezulta din combinatia intre 7 note, octave, game, masura, tempo, ritm, la care adaugam instrumente si voce. Cata vreme va exista omenirea, se vor putea compune teme noi.
Atunci, de ce nu apar si la noi melodii care sa le concureze pe cele de afara? De ce sound-ul pieselor romanesti se simte de la o posta ca e “de aici”? Probabil in mare masura din cauza ca poporul nu are ureche si nici cultura muzicala, si atunci nici compozitorii si nici inginerii de sunet nu se straduiesc sa scoata produse de calitate, preferand sa le faca digerabile pentru natiune. Poate suntem cu adevarat intr-un cerc vicios din care nu vom iesi decat atunci cand piese purtand sigla “made in Romania” vor invada in numar mare piata occidentala si care, urmare a concurentei, vor trebui sa sune bine.

DON’T BE MEDIOCRES! AIM HIGHER THAN YOU CAN GET!