Ma suna un amic si-mi zice “Am Mumia 3 dvd-rip”, iar eu zic “Beton, tocmai vroiam sa ma duc la Multiplex sa-l vad, dar de ce sa mai dau banii, cand am scule si acasa?”. Apoi deschid softul de facut muzici si “clapa” cu 100 de clape, sa mai compun vreo piesa sau vreun remix, sa mai iasa un banut. Dupa-amiaza ma duc la radio sa dau Cezarului muzica pe care si-o doreste, ca salariul e misto si sunt multumit cu jobul asta. A doua zi dimineata vine un proiect de prezentare de party privat, ca iese o suma bunuta si am nevoie de bani pentru concediu. In weekend am un concert cu Aida la Miercurea-Ciuc, perfect
De la o vreme incoace insa, nu-mi da pace un gand, care-mi tzipa in timpan, fiindca vede ca ma fac ca nu-l aud, despre chestia asta, legata de bani: “Pai bine mai, Ovidiu, adica nu mai poti sa te bucuri de nimic decat daca ies bani? Unitatea de masura a bucuriei in viata ta este “hartia de plastic” denominata?” Da’ degeaba ma fac ca nu-l aud, fiindca la scurta vreme dupa ce gandul s-a dus la locul sau, suparat ca nu l-am bagat in seama, apare o alta belea pe cap, numita mustrarea de constiinta. Ei bine, asta e mai parsiva decat primul, intrucat nu striga, ci imi sopteste chestii precum “toata viata ta are un aspect comercial: iti plac filmele noi, comerciale, fiindca vrei sa stii cum evolueaza cinematografia si mai ales sa apuci ziua in care sa strigi pe strada “nu mai sunt idei la Hollywood!”, lucrezi la un post de radio comercial care datorita statutului sau este numarul 1, acasa faci muzica strict comerciala, la petreceri sau in cluburi mergi numai daca ies bani si nu pentru a-i cheltui, esti un mare consumator de bunuri si servicii si te integrezi perfect in schema economico-sociala a unui popor consumator cum mai ales in lumea a treia poate exista, consumismul, CONSUMISMUUUUL!!!!”.
Ce vreau eu sa va rog, este sa fiti de partea mea in lupta cu aceste ganduri si idei total neconstructive, care m-ar putea duce la faliment. Si sa ma ajutati sa le pedepsesc si sa le elimin definitiv din existenta mea, altminteri am sa ma imbolnavesc de stress si din ce bani o sa-mi platesc spitalizarea?
Multa sanatate! V-am pupat.
DON’T BE MEDIOCRES! AIM HIGHER THAN YOU CAN GET!

ai dreptate!in romania totul tinde sa devina comercial…si la radio si la televizor aceeasi muzica,aceleasi stiri despre “vedetele”romanesti.si lumea asculta si priveste.pai ce altceva poti face daca nu exista o “cultura de consum?!!”muzica la radio.”mari hit-uri”.beyonce,o-zone aia,giulia,sau mai stiu eu cine…frate,adevarata muzica sta ascunsa pe undeva pe acolo,dar nu o asculta nimeni…bine,santem cativa care inca o mai facem.adica,in timp ce de la vecinii mei urla manele,eu ascult mike oldfield-the source of secrets…probabil ca,in societatea actuala,eu pic de fraier,ca nu sant la moda.si nu,nu am bani,dar imi place sa cred ca am o anumita cultura si asta e mai important decat orice…