OVIDIU "Who's Your Daddy"

Imagineaza-ti o ridicatura formata din bancnote de 500 de Euro, inalta cat hotelul Intercontinental si lata la baza cat Piata Victoriei, aruncata chiar in intersectia din fatza Guvernului. De fapt, un fel de deal. Poti sa-l numesti fara probleme si munte. Ca si cum Mos Craciun ar fi incurcat itzele conturilor bancare detinute de demnitarii nostri in bancile din Elvetia si ar fi varsat, intr-o singura noapte, toti banii, sub forma lichida, in buricul Capitalei. Adica “varsat” la propriu. Si acum imagineaza-ti ca tu esti primul care trece prin intersectia respectiva, in dimineata cu pricina, la ora 4.30, mergand spre serviciu. Cu greu reusesti sa-ti dai seama, conducand cu 55 km/h Loganul luat in leasing si incercand sa faci dreapta pe banda care trece fix pe langa Guvern, ca in fatza ta apare, ca din senin, un MUNTE DE BANI. Nefiind obisnuit cu asemenea priveliste, in primele secunde nici nu il observi, desi e in fatza ta, pentru ca ochiul tau, neavand termeni de comparatie, nu poate concepe asa ceva in plina strada. Tragi pe dreapta si urci din neatentie cativa metri pe trotuar. Rotile masinii reusesc sa agatze in plina franare niste bancnote si sa le arunce in toate partile. Vreo cateva zeci de mii de euro, nu mai mult. Cam cat ai imprumutat tu de la banci pentru terenul de la tzara. Pui masina pe “avarii” si cobori nedumerit. Mirosul banilor te ameteste instantaneu, nici nu te mai sinchisesti sa inchizi portiera masinii… Te simti ca si cum ai face baie in Trezoreria Europei, esti ca in piscina de bani a lu’ U.E. Privesti cu ochii holbati cat cepele turcesti la muntele din fatza ta si, desi picioarele tale au intrat deja in hartiile tiparite, nici macar nu-ti dai seama ca ai sub talpile incaltarilor luate la REDUCERI mai mult decat ai castigat in toata viata ta. Cu banii de sub talpi ai putea sa-ti cumperi cel putzin un munte de adidasi ca aceia din picioarele tale. Ridici incet privirea. Gatul, in miscare sa in sus, antreneaza deschiderea involuntara a gurii. Esti gura-casca la ceea ce nu credeai c-ai sa vezi vreodata: ceva apropiat de valoare intregii Romanii in bancnote, chiar sub nasul tau. Mai frumos decat “sase cai frumosi”! Si nu e nimeni in jur! Bucurestenii care au masini sunt oricum mai codoshi de fel si se trezesc mai tarziu decat locuitorii oricarui alt oras din provincie, autobuzele si metroul pornesc de-abia peste o jumatate de ora, paznicul de la poarta Guvernului a adormit cu arma-n barbie, iar alesii neamului nu-si vor etala limuzinele negre cu care vin sa mai doarma la sedintele de guvern decat dupa ora 10. Brusc, realizezi ca toate probleme tale in viatza s-au incheiat, ca nimic nu va ma fi cum a fost, ca lumea o sa te invidieze, ca vecinii te vor uri si mai mult, ca prietenii “adevarati” se vor inmulti cu 1000, ca familia te va idolatriza, ca fetele vor fi la picioarele tale intr-un sir indian de 50 de km, ca ai sa-ti petreci tot restul vietii vizitand planeta in cele mai exotice locuri, ca ai sa-ti permiti cele mai luxoase si mai lunga limuzine, ca ai sa ai cele mai dichisite proprietati, cu rauri izvorand de sub casa, palmieri in mijlocul sufrageriei si alei de marmura in propria ta padure, ca ai sa mituiesti toti primarii care vor sta in calea realizarilor tale imobiliare, ca ai sa spaguiesti toti doctorii care vor sta in calea sanatatii tale, ca ai sa cumperi toti dusmanii care vor sta in fatza fericirii tale, ca ai sa… ca ai sa… Lasand usor capul in jos, gura ti se inchide si ea. Plescai ca un batran in fatza unei prajituri apetisante, cu ochii iesiti ca Huble pe orbita. Zambesti ca un chinez in lanul de orez, te uiti tamp ca vaca-n bancomat si te plesnesti deodata peste frunte. Apoi intinzi mana spre imensitatea financiara aflata acum la doar 25 de cm de tine. Te intrebi daca marirea de penis la care ai visat ar putea s-o atinga, fara sa te misti, din locul in care te afli. Hartiile usor aspre se lipesc ca un magnet de amprentele degetelor tale. Ai prins pe putin 30.000 de Euro intr-un singur pumn. Simti bancnotele “ciufulite” in mana ta. E o senzatie ciudata: nu mai sunt frumos stivuite intr-un teanc subtire ca acela pe care il iei luna de luna, cand iti primesti leafa cu intarziere fiindca e criza, ci sunt invalmasite si mototolite unele intr-altele ca-ntr-un cos de gunoi. Dupa toate aceste minute care ti s-au parut de reverie, mintea ti-e strafulgerata de-un gand generat de constiinta: “DE UNDE-OR VENI TOTI BANII ASTIA? Dumnezeu mi-o fi dat in sfarsit o mana de ajutor? Ba nu o mana, ca e ditamai muntele! De fapt, asta o fi marimea mainii Lui. Sau i-or fi varsat niste bande rivale, detinatoarele monopolurilor cartelurilor de droguri din Bucuresti, in plina strada? Ba n-au cum, ca sunt prea multi! O fi flota lu’ Basescu? Nu, n-are cum, ca totusi nu erau navele din Razboiul Stelelor, ci doar niste ambarcatiuni. Atunci, de unde-or fi? E oare un test la care ma supune-n clipa asta Dumnezeu? Aoleo! URMEAZA SA MOR!! M-am lovit cu masina de parapetii din fatza portzii Guvernului?? E examenul meu de trecere in lumea de dincolo? / Oare, nefiind munciti, as avea voie sa iau cativa cu mine? N-as lua multi, doar cativa pumni, poate o punga. Jur! Chiar un sac de-as lua, nu s-ar simti din ditamai gramada, ar incapea linistit si in masina, vecinii n-ar banui nimic cand as urca sacul in casa: cine sa creada ca in el sunt bani? In sfarsit, i-as face bine pe ai mei: tata ar putea din nou sa mearga, mama n-ar mai avea probleme cu diabetul, copiii nu ar mai avea nicio grija! Ratele la banci ar deveni istorie!! Vecina de la 4 s-ar uita cu alti ochi la mine Poate as putea salva PIB-u Romaniei. PIB-ul, nu PITBUL! Poate Romania n-ar mai fi nevoita, in criza asta, sa se mai imprumute de alte miliarde de Euro, pe care tot sarmanii romani le-ar plati, inclusiv eu… Oare mi-as putea prelungi viatza? ”

Gandind acestea, chiar mult mai multe decat am putut noi surprinde in randurile acestea, omul nostru lasa dezarmat privirea in asfaltul Pietei Victoriei, tapetat cu hartii de 500 de Euro desprinse din muntele de bani. De la gura cascata spre varful gramezii si zambetul larg pe care-l avu cand cobori ochii spre ea, barbatul trecu acum la faza de colturi ale gurii incovoiate-n jos: “Nu pot sa pun mana pe ce n-am muncit, cu siguranta sunt bani murdari, poate o tzara din Africa a disparut in urma unui furt grosolan, poate un camp de batalie e insangerat de victimele unui razboi politic, poate avionul care transporta banii lui Bush spre Orient s-a spart deasupra Bucurestiului, poate mafia continentala a traficului de carne vie s-a saturat de oameni si s-a apucat sa vanda toata specia martzienilor, poate Dumnezeu a gresit un transfer de bani din Rai si L-a scapat aici, poate cineva a vandut Luna si se pregatea sa ascunda undeva banii … … ”

Si cum statea omul nostru asa, cu privirea-n ciment si ochii inlacrimati de emotie, deodata o mana tremuranda il batu incet pe umar. Intorcand capul spre inapoia sa, barbatul reusi sa-l vada, deslusindu-i cu greu imaginea printre lacrimi, pe domnia sa, ministrul Turismului, Elena Udrea, imbracat intr-o costumatie alba ca insasi culoarea inocentei. Privindu-l cu un zambet curat ca acela de la televizor, Elena ii zise: “Hai omule, ia lopata asta si ajuta-ma repede sa ingropam gramada de bani in pivnitza guvernului, e chiar acolo! Promit sa-ti platesc ratele la masina aia priponita-n bordura si tot ce-ti mai doreste inimioara, numai hai mai repede, ca trebuie sa apara dintr-o clipa-n alta Traian si ma omoara daca vede ca nu i-am salvat greseala care s-a produs aici! Dracu’ m-a pus sa vand Romania extraterestilor din galaxia Andromeda si prostii aia, in loc sa ne umple doar electronic conturile cu o singura licarire de flash, au golit toti banii astia aici, in mijlocul capitalei! Mai bine ii vindeam lu’ Mazare tot Litoralul si eram mai in castig! Ce e-n bariera nu-i minciuna! ”

de Ovidiu “Who’s Your Daddy” Stanescu – 24 IUL 2009 (numerologic “8″)

DON’T BE MEDIOCRES ! AIM HIGHER THAN YOU CAN GET !