Tag Archive: drive time


cutremur-2009UNDE M-A PRINS CUTREMURUL…

Stii cum e sa se miste baia cu tine, in timp ce te barbieresti? Daca nu cunosti senzatia, petrece la fel de mult timp in baie ca mine si cu siguranta vei avea ocazia sa te prinda urmatorul cutremur acolo. In prima secunda, la replica mai mica, am avut senzatia ca se desprinde oglinda din perete, pentru ca tocmai ma sprijinisem cu o mana de ea, sa ma apropii mai mult sa vad toate firicelele de sub spuma de ras. Dupa alte cateva secunde, la replica mai mare, baia a inceput sa devina la fel de elastica precum spatiul de trecere dintre vagoanele de metrou (burduful), asa incat sa ma fi vazut cu spuma pe fatza gen Mos Craciun si prosopul in jurul mijlocului cum sar ca din arc si ma asez sub grinda care traverseaza tavanul sufrageriei. Blocul de pe Stefan cel Mare duduia din toate incheieturile, lustra se clatina ca batuta de vant si cainele latra cat il tineau plamanii, crezand ca bate cineva la usa. Imaginati-va urmatorul tablou: WHO’S YOUR DADDY IN MOMENTE CHEIE ALE VIETII: Sangele mi se urcase in cap de-ai fi zis ca statusem cel putin 3 zile la soare, prosopul imi cazuse, cu o mana prinsesem cainele de zgarda, sa fiu sigur ca e langa mine, iar cu cealalta inca tineam lama de ras in mana, uitandu-ma stupefiat la lustra care se misca mai ceva ca in reclama aceea la Rom. Iar prin mintea mea, in permanenta se invarteau intrebarile “daca se inteteste replica, ce fac? Cate grade o avea pe Richter?”
Pentru un japonez, 5.3 pe scara Richter nu inseamna nimic. Daca ar fi fost un japonez cu mine in casa in acele momente, s-ar fi uitat la mine ca la un nebun, citind in continuare la fel de relaxat din revista Tokyo Magazine. Dar pentru un om care la cutremurul din ’77 era in burta mamei si care acum il traia pe propria piele pe primul din viata lui, acesta parea cel putin Apocalipsa, The End of Days.

DON’T BE MEDIOCRES! AIM HIGHER THAN YOU CAN GET !

De curand am o emisiune noua la Kiss FM. Un fel de Drive Time, cu muzica buna, glumitze, mesaje din trafic date chiar de voi, dedicatii, foarte multe concursuri. In fiecare dupa-amiaza vin cu drag la radio, unde, alaturi de colega mea Pussycat, incerc sa va incant cu tot ce am eu mai bun. Iar voi, in schimb, sa ma incantati cu audiente bune.
De multa vreme am acest sentiment care imi zice ca artistii care canta la radio ar trebui sa fie numiti COLEGI DE BREASLA, sa fie considerati ziaristi, sau invers. In fond, ne ajutam unii pe altii: ei canta pentru noi la radio, chiar daca una din zece piese romanesti suna ok, iar noi scriem (zicem) despre ei, chiar daca unul din 10 articole (interventii radio) e de bine. E un schimb, un troc, o stare de echilibru. Se spune ca reclama negativa nu exista, asa incat orice comentariu acid la adresa artistilor ar trebui sa ii incante, tot asa cum orice piesa romaneasca, fie ea si proasta, in mod sigur isi va gasi segmentul de ascultatori care s-o placa, pentru ca audienta radioului sa se mentina la un nivel constant (de bun), iar noi, dj-ii, sa fim fericiti. Pana la adanci batraneti. End of story…

De produsul finit al ambelor parti, tot poporul nostru minunat e cel care beneficiaza. Fara el, noi toti, ziaristi si artisti, ne-am plictisi vorbind si cantand unii despre altii… Tabloul vazut din exterior pare minunat, de basm: revistele viu colorate si radiourile americanesc dichisite canta (scriu despre) muzica artistilor nostri plagiatori, barfitoarele elibereaza bancile din fata blocului cand soseste telenoveaua, spre bucuria copiilor care se pot juca in voie, manelistii se lauda cu ultima “scula” audio “bagata” in masina, pentru ca si mai multi decibeli sa polueze aerul, oricum poluat, cu glasciorul incon-fund-abil al purtatorilor de mustata imbacsita de shaorma, gospodinele isi pun vecinele sa le aminteasca despre emisiunea pe care din dragoste nu vor s-o piarda (daca as avea putere, as da o lege care sa interzica “emisiunile” tv in care se speculeaza sentimentele si implicit se excita glandele lacrimogene. TRAIRILE EMOTIONALE MA PRIVESC PE MINE SI NU O TARA INTREAGA !) Tara e naiva. Muzica si radiourile sunt prea complexe pentru ea. Ziaristi si artisti din toate colturile, uniti-va!

DON’T BE MEDIOCRES! AIM HIGHER THAN YOU CAN GET!