Tag Archive: extraterestrii


cutremur-2009UNDE M-A PRINS CUTREMURUL…

Stii cum e sa se miste baia cu tine, in timp ce te barbieresti? Daca nu cunosti senzatia, petrece la fel de mult timp in baie ca mine si cu siguranta vei avea ocazia sa te prinda urmatorul cutremur acolo. In prima secunda, la replica mai mica, am avut senzatia ca se desprinde oglinda din perete, pentru ca tocmai ma sprijinisem cu o mana de ea, sa ma apropii mai mult sa vad toate firicelele de sub spuma de ras. Dupa alte cateva secunde, la replica mai mare, baia a inceput sa devina la fel de elastica precum spatiul de trecere dintre vagoanele de metrou (burduful), asa incat sa ma fi vazut cu spuma pe fatza gen Mos Craciun si prosopul in jurul mijlocului cum sar ca din arc si ma asez sub grinda care traverseaza tavanul sufrageriei. Blocul de pe Stefan cel Mare duduia din toate incheieturile, lustra se clatina ca batuta de vant si cainele latra cat il tineau plamanii, crezand ca bate cineva la usa. Imaginati-va urmatorul tablou: WHO’S YOUR DADDY IN MOMENTE CHEIE ALE VIETII: Sangele mi se urcase in cap de-ai fi zis ca statusem cel putin 3 zile la soare, prosopul imi cazuse, cu o mana prinsesem cainele de zgarda, sa fiu sigur ca e langa mine, iar cu cealalta inca tineam lama de ras in mana, uitandu-ma stupefiat la lustra care se misca mai ceva ca in reclama aceea la Rom. Iar prin mintea mea, in permanenta se invarteau intrebarile “daca se inteteste replica, ce fac? Cate grade o avea pe Richter?”
Pentru un japonez, 5.3 pe scara Richter nu inseamna nimic. Daca ar fi fost un japonez cu mine in casa in acele momente, s-ar fi uitat la mine ca la un nebun, citind in continuare la fel de relaxat din revista Tokyo Magazine. Dar pentru un om care la cutremurul din ’77 era in burta mamei si care acum il traia pe propria piele pe primul din viata lui, acesta parea cel putin Apocalipsa, The End of Days.

DON’T BE MEDIOCRES! AIM HIGHER THAN YOU CAN GET !

Am un prieten extraterestru. Nava lui a naufragiat pe Pamant acum cativa ani. Si uite asa m-am pricopsit cu el pe cap. N-am invatat nici acum sa-i pronunt numele, asa incat l-am poreclit QWERTY. Si de cativa ani ii tot explic ce se intampla in lumea noastra, din care nu intelege mai nimic.
Ce sunt aceia “bani”?, ma intreaba. Ii raspund “Daca nu-i ai, miroshi a prost. Ca sa nu putzi de-a dreptul, faci rate. Te indatorezi pe termen lung. O sa ma intrebi acum de ce iau oamenii cu imprumut, pentru ca apoi sa plateasca, pentru tot restul vietii lor scurte, muncind din greu o treime din durata ei, si realizand in final ca tot ce au achizitionat a fost supus proceselor pamantesti de imbatranire si invechire, un TEANC MICUTZ DE HARTII DENUMITE “BANI” ? Ca sa il dea in schimb pe cutia cu incaperi in care locuieste si doarme, numita CASA”, ii raspund. “Ca sa cumpere o casa? Dar n-ati avut si voi, de cand existati, o idée mai buna?”, ma intreaba mirat. “Nu erati mai castigati cand locuiati, in preistoria voastra, in lacustre? Puteati sa va indatorati pentru ele?” Rusinat de specia noastra, las privirea in pamant. Ce pot sa-i mai raspund? Omenirea a “evoluat”.
Cateva zile mai tarziu il iau cu mine prin Bucuresti. Ajungem prin sectorul 5. E a doua oara cand trece cu mine pe “bulevardul” din zona. “Era inceputul caldurii cand masinile astea aruncau pe pamant chestia aia neagra pentru rotile de la masinile voastre, si inca n-au terminat.” Ii zic: “Daca-ti spun ca dupa ce ca nu au terminat inca, fac asta din banii cu care contribuim noi, in mod sigur ai sa-mi zici ca imi bat joc de tine”. Holbeaza ochii imensi la mine si imi zice “Si romanii si dacii de acum 2000 de ani, de care imi povesteai, faceau la fel?” “Nu, culmea, aia aveau strazi pavate! Acum, ca si atunci, avem BIRURI, denumite in zilele noastre TAXE, dar in schimb, nu avem strazi. Acum 2000 de ani aveam. ” Raspunsul lui nu m-a surprins: “Aaaa, am inteles, specia voastra involueaza, merge inapoi. Am mai intalnit prin cateva galaxii lucrul asta, dar acolo se si mancau intre ei. Ciudat, la voi inca n-am intalnit asta.” Si il completeze “Stai asa, nu fii atat de sigur, si aici ne mancam intre noi, dar in alt sens.”
Seara il scot la o bere. La bar ma intreaba “Toti, dar absolut toti oamenii viseaza la hartiile numite BANI?” Ii raspund: “De exemplu, unii fac mai PUTINI bani, dar altii, care ii imprumuta pe termen lung pe acestia, fac averi pe spinarea lor, adica MUULTI bani”. “Dar nu sunteti chiar asa de complicati daca totul se rezuma la cifrele astea imprimate pe niste bilete”, imi zice Qwerty cu fericire in ochi. Ma uit la el si ii multumesc. N-am intalnit nici un om ca el. Si ma gandesc ca trebuie sa raman optimist: UN PRIETEN ADEVARAT, CARE SA-TI SPUNA PAREREA LUI SINCERA, NU POATE FI DECAT UN EXTRATERESTRU.

DON’T BE MEDIOCRES! AIM HIGHER THAN YOU CAN GET!