Tag Archive: geoana


UN DECENIU CU BASESCU…

Nu sunt un expert in politica, nu ma intereseaza jocurile, coalitiile, interesele, manariile, ambitiile, mogulii, oligarhii, lupta pentru putere, afacerile din bani publici, nu ma intereseaza cum si-au impartit Romania desi ma doare, nu imi pasa ce au de gand sa faca si ce mai promit, dar mi-e ciuda ca au senzatia ca DETZIN tzara asta frumoasa. Niste hotzi neprinsi, niste potentiali DETZINUTZI DETZIN Romania!
Nu ma intereseaza in principiu aproape nimic din politica, dar am urmarit, poate pentru prima oara ceva mai interesat, campania asta electorala: o tziganie, un razboi avand ca singur erou cazut pe campul de lupta politica poporul roman, pacalit, intors pe toate partile, tzepuit, mintit, saracit, luat la mishto, si, in final, ca si cum n-ar fi fost de-ajuns toate datile in care i s-a bagat mana direct in buzunar, furat prin frauda electorala.
Nu cred ca ar fi reusit nici coalitiile PSD+PC+PNL+UDMR+PRM+PNG sa faca ceva in urmatorii 5 ani ca sa scoata tzara din cacat, cel putzin pentru faptul ca timpul nu ar fi fost suficient: 5 ani inseamna prea putzin pentru latrina in care ne aflam, nu cu unul, nu cu doua, ci cu TOATE domeniile care inseamna ROMANIA, dar macar s-ar fi schimbat ceva, cel putzin ENERGIA de la Cotroceni.
Meritam, macar din 5 in 5 ani, sa schimbam ceva. Sa incercam, sa speram ca se va schimba ceva, desi e prea greu de crezut. Schimarea e ca o gluma: razi si o uiti repede.
Poate ne meritam soarta asta, poate suntem mult prea naivi. Poate suntem poporul cel mai usor de condus, si, deci, de prostit, dar, oricum ar fi, oricum cum AM fi, UN DECENIU CU BASESCU… nu e prea mult? Avand in vedere ca viata unui om dureaza CATEVA DECENII, nu e prea mult sa avem UN DECENIU neintrerupt acelasi presedinte?
Zic…

cutremur-2009UNDE M-A PRINS CUTREMURUL…

Stii cum e sa se miste baia cu tine, in timp ce te barbieresti? Daca nu cunosti senzatia, petrece la fel de mult timp in baie ca mine si cu siguranta vei avea ocazia sa te prinda urmatorul cutremur acolo. In prima secunda, la replica mai mica, am avut senzatia ca se desprinde oglinda din perete, pentru ca tocmai ma sprijinisem cu o mana de ea, sa ma apropii mai mult sa vad toate firicelele de sub spuma de ras. Dupa alte cateva secunde, la replica mai mare, baia a inceput sa devina la fel de elastica precum spatiul de trecere dintre vagoanele de metrou (burduful), asa incat sa ma fi vazut cu spuma pe fatza gen Mos Craciun si prosopul in jurul mijlocului cum sar ca din arc si ma asez sub grinda care traverseaza tavanul sufrageriei. Blocul de pe Stefan cel Mare duduia din toate incheieturile, lustra se clatina ca batuta de vant si cainele latra cat il tineau plamanii, crezand ca bate cineva la usa. Imaginati-va urmatorul tablou: WHO’S YOUR DADDY IN MOMENTE CHEIE ALE VIETII: Sangele mi se urcase in cap de-ai fi zis ca statusem cel putin 3 zile la soare, prosopul imi cazuse, cu o mana prinsesem cainele de zgarda, sa fiu sigur ca e langa mine, iar cu cealalta inca tineam lama de ras in mana, uitandu-ma stupefiat la lustra care se misca mai ceva ca in reclama aceea la Rom. Iar prin mintea mea, in permanenta se invarteau intrebarile “daca se inteteste replica, ce fac? Cate grade o avea pe Richter?”
Pentru un japonez, 5.3 pe scara Richter nu inseamna nimic. Daca ar fi fost un japonez cu mine in casa in acele momente, s-ar fi uitat la mine ca la un nebun, citind in continuare la fel de relaxat din revista Tokyo Magazine. Dar pentru un om care la cutremurul din ’77 era in burta mamei si care acum il traia pe propria piele pe primul din viata lui, acesta parea cel putin Apocalipsa, The End of Days.

DON’T BE MEDIOCRES! AIM HIGHER THAN YOU CAN GET !