Lavinia, fosta Spicy, a venit la “Kiss Kiss In The Mix” sa lanseze in Premiera noul ei single, “La Luna”, si totodata Premiera RMX-ului DJ Yaang la aceeasi piesa. Cu un videoclip proaspat lansat chiar la aceasta varianta a piesei produsa de mine, Lavinia se poate lauda cu succesul ei si in afara granitelor tarii, unde piesa “La Luna” prinde foarte bine! Bravo, mult succes in continuare!!
Tag Archive: ovidiu stanescu
Mic dejun-super reteta de post
Am tocat apoi calit in ulei de masline o legatura de ceapa verde cu 3 ciuperci mari crude…doar asa cat sa se amestece gusturile. Am pasat un avocado si l-am amestecat cu zeama de la jumatate de lamaie. Am prajit cateva felii de paine cu seminte si am uns feliile cu avocado iar peste am pus minunatia cu ceapa verde si ciuperci. Am asezonat cu masline rosii si branza tofu…la final am baut un ceai de iasomie. Durata de “fabricatie” maxim 5 minute
by Aisa
Cea mai tare chestie 3 D de pe Internet ever !!!!!!!!!!!! Tipul responsabil pentru poza in spatiu este Michael Pop din Targu-Mures, un amic de-al Andreei Berghea. A venit in studioul Kiss FM, si-a montat aparatul foto pe un suport special care ii permite fotografierea imaginilor in lantz cu precizie de 1 mm, si a inceput shooting-ul. Totul a durat aproximativ 3 minute. A doua zi, studioul Kiss FM fotografiat 3 D a aparut deja pe site-ul lui: www.360trip.ro Foarte tare! Felicitari!
P.S. Desigur, in poza am intrat si eu, daca tot eram in studio…. 
VEDETI POZA AICI
UNDE M-A PRINS CUTREMURUL…
Stii cum e sa se miste baia cu tine, in timp ce te barbieresti? Daca nu cunosti senzatia, petrece la fel de mult timp in baie ca mine si cu siguranta vei avea ocazia sa te prinda urmatorul cutremur acolo. In prima secunda, la replica mai mica, am avut senzatia ca se desprinde oglinda din perete, pentru ca tocmai ma sprijinisem cu o mana de ea, sa ma apropii mai mult sa vad toate firicelele de sub spuma de ras. Dupa alte cateva secunde, la replica mai mare, baia a inceput sa devina la fel de elastica precum spatiul de trecere dintre vagoanele de metrou (burduful), asa incat sa ma fi vazut cu spuma pe fatza gen Mos Craciun si prosopul in jurul mijlocului cum sar ca din arc si ma asez sub grinda care traverseaza tavanul sufrageriei. Blocul de pe Stefan cel Mare duduia din toate incheieturile, lustra se clatina ca batuta de vant si cainele latra cat il tineau plamanii, crezand ca bate cineva la usa. Imaginati-va urmatorul tablou: WHO’S YOUR DADDY IN MOMENTE CHEIE ALE VIETII: Sangele mi se urcase in cap de-ai fi zis ca statusem cel putin 3 zile la soare, prosopul imi cazuse, cu o mana prinsesem cainele de zgarda, sa fiu sigur ca e langa mine, iar cu cealalta inca tineam lama de ras in mana, uitandu-ma stupefiat la lustra care se misca mai ceva ca in reclama aceea la Rom. Iar prin mintea mea, in permanenta se invarteau intrebarile “daca se inteteste replica, ce fac? Cate grade o avea pe Richter?”
Pentru un japonez, 5.3 pe scara Richter nu inseamna nimic. Daca ar fi fost un japonez cu mine in casa in acele momente, s-ar fi uitat la mine ca la un nebun, citind in continuare la fel de relaxat din revista Tokyo Magazine. Dar pentru un om care la cutremurul din ’77 era in burta mamei si care acum il traia pe propria piele pe primul din viata lui, acesta parea cel putin Apocalipsa, The End of Days.
DON’T BE MEDIOCRES! AIM HIGHER THAN YOU CAN GET !
LA MULTI ANI ROMANIA! Da’ poate reuseste cineva sa-mi spuna de ce, de ziua nationala, cand se presupune ca oamenii trebuie sa fie mai fericiti, traind in pace si armonie, Statul se lauda tot cu efectivele militare? De ce, de ziua Romaniei, scoatem rachete si tunuri pe strazile Bucurestiului, in nelipsita parada miliara, trecand printre oameni fericiti care flutura stegulete pe marginea soselei Kisselef, bucurosi ca poate mai prind si ei un mic sau un cartof gratis? Cum te poti bucura cu arme langa tine? Nu-ti sta micul ala in gat? Avem habar de fapt cat rau pot cauza armele alea pe care ne bucuram ca le vedem pe strazi? ATENTIE! Alea nu sunt artificii! Sau nu mai conteaza prilejul de fericire cata vreme e ceva gratis de bagat in stomac?
In concluzie: bucurati-va de ziua nationala, fiti patrioti, iesiti la un mic gratis si zambiti frumos catre rachetele lustruite care trec la 2 metri de voi. E bine sa fii satul in vreme ce, in aceeasi clipa, undeva in lume, altii mor de foame sau de rachetele catre care tu zambesti acum, pe Kisselef.
DON’T BE MEDIOCRES! AIM HIGHER THAN YOU CAN GET!
Am un prieten extraterestru. Nava lui a naufragiat pe Pamant acum cativa ani. Si uite asa m-am pricopsit cu el pe cap. N-am invatat nici acum sa-i pronunt numele, asa incat l-am poreclit QWERTY. Si de cativa ani ii tot explic ce se intampla in lumea noastra, din care nu intelege mai nimic.
Ce sunt aceia “bani”?, ma intreaba. Ii raspund “Daca nu-i ai, miroshi a prost. Ca sa nu putzi de-a dreptul, faci rate. Te indatorezi pe termen lung. O sa ma intrebi acum de ce iau oamenii cu imprumut, pentru ca apoi sa plateasca, pentru tot restul vietii lor scurte, muncind din greu o treime din durata ei, si realizand in final ca tot ce au achizitionat a fost supus proceselor pamantesti de imbatranire si invechire, un TEANC MICUTZ DE HARTII DENUMITE “BANI” ? Ca sa il dea in schimb pe cutia cu incaperi in care locuieste si doarme, numita CASA”, ii raspund. “Ca sa cumpere o casa? Dar n-ati avut si voi, de cand existati, o idée mai buna?”, ma intreaba mirat. “Nu erati mai castigati cand locuiati, in preistoria voastra, in lacustre? Puteati sa va indatorati pentru ele?” Rusinat de specia noastra, las privirea in pamant. Ce pot sa-i mai raspund? Omenirea a “evoluat”.
Cateva zile mai tarziu il iau cu mine prin Bucuresti. Ajungem prin sectorul 5. E a doua oara cand trece cu mine pe “bulevardul” din zona. “Era inceputul caldurii cand masinile astea aruncau pe pamant chestia aia neagra pentru rotile de la masinile voastre, si inca n-au terminat.” Ii zic: “Daca-ti spun ca dupa ce ca nu au terminat inca, fac asta din banii cu care contribuim noi, in mod sigur ai sa-mi zici ca imi bat joc de tine”. Holbeaza ochii imensi la mine si imi zice “Si romanii si dacii de acum 2000 de ani, de care imi povesteai, faceau la fel?” “Nu, culmea, aia aveau strazi pavate! Acum, ca si atunci, avem BIRURI, denumite in zilele noastre TAXE, dar in schimb, nu avem strazi. Acum 2000 de ani aveam. ” Raspunsul lui nu m-a surprins: “Aaaa, am inteles, specia voastra involueaza, merge inapoi. Am mai intalnit prin cateva galaxii lucrul asta, dar acolo se si mancau intre ei. Ciudat, la voi inca n-am intalnit asta.” Si il completeze “Stai asa, nu fii atat de sigur, si aici ne mancam intre noi, dar in alt sens.”
Seara il scot la o bere. La bar ma intreaba “Toti, dar absolut toti oamenii viseaza la hartiile numite BANI?” Ii raspund: “De exemplu, unii fac mai PUTINI bani, dar altii, care ii imprumuta pe termen lung pe acestia, fac averi pe spinarea lor, adica MUULTI bani”. “Dar nu sunteti chiar asa de complicati daca totul se rezuma la cifrele astea imprimate pe niste bilete”, imi zice Qwerty cu fericire in ochi. Ma uit la el si ii multumesc. N-am intalnit nici un om ca el. Si ma gandesc ca trebuie sa raman optimist: UN PRIETEN ADEVARAT, CARE SA-TI SPUNA PAREREA LUI SINCERA, NU POATE FI DECAT UN EXTRATERESTRU.
DON’T BE MEDIOCRES! AIM HIGHER THAN YOU CAN GET!
Stau uneori si ma intreb de ce este omenirea macinata de placerea exagerarilor morbide? Si apoi tot eu imi raspund: de ce nu? Meteoriti care ameninta planeta, gauri negre care nu pot fi calculate, imprevizibilitatea lor crescand o data cu nesiguranta calculului, cutremure devastatoare “prevestite” de Hancu, subtierea stratului de ozon, incalzirea globala si, mai presus de toate, previziunile lui Nostradamus. Exista un calcul matematic derivat din teoria probabilitatilor prin intermediul caruia, daca luam un om (cu putina imaginatie) care se apuca sa scrie cate un catren pe zi in care isi imagineaza cum va fi viitorul, si face asta de-a lungul intregii sale vieti, va avea la batranete cateva mii, dintre care o mare parte se vor adeveri. Cam asta a facut si Nostradamus: le-a nimerit… Sau nu?
Oamenii de stiinta de la CERN, responsabili de experimentul secolului, au recunoscut ca panica gaurilor negre ce ar putea lua nastere in urma experimentului a fost putin exagerata tocmai de ei, pentru ca opinia publica, altminteri deloc interesata de experimente fizice, sa isi indrepte atentia catre ei.
Pe de alta parte, orice mare descoperire, indiferent de domeniul din care provine, este aplicata, in primul rand, in scop militar. Se intampla asta de peste un secol si la fel va fi mereu. In lipsa altei lumi, nu stim cum s-o dominam mai bine pe aceasta, cum s-o stapanim, cum s-o exploatam. Suntem o societate paradoxala, manata de realizari tehnologice dintre cele mai spectaculoase, flamanda de dorinta de a cuceri Universul (nestiind ce vrem sa cucerim), pasionata de muzica, literatura, pictura, poezie, dar in acelasi timp capabila de brutalitati inimaginabile, incepand cu razboaiele de exterminare a speciei umane, continuand cu bomba atomica si terminand cu atacurile teroriste, la care putem adauga cruzimea fata de semenii nostri sau fata de animale. Tindem de la minus la plus infinit… SUNTEM CAPABILI DE ORICE! PUTEM INFLORI INTR-UN SECOL DAR NE PUTEM AUTODISTRUGE INTR-O CLIPA! Si toate astea pentru ca nu avem certitudinea vietilor de dupa, pentru ca nu stim ce va urma, pentru ca nesiguranta, infatuarea si tendinta catre grosier ne indeamna uneori sa credem ca dupa viata asta nu va mai fi nimic, si ca tot ce putem face trebuie facut acum si aici, fara sa ne dam seama de consecinte, fara sa realizam ca aproape tot ce facem (aici) e gresit!
Dupa un astfel de moment de cugetare, ma uit la gunoiul din bucatarie si imi dau seama ca se va adauga la muntii de gunoaie de la marginea orasului. Uneori, pentru a face curat in apropierea ta, inseamna sa murdaresti ce e in jurul tau. Legea conservarii murdariei: pentru ca un lucru sa fie curat, altul va trebui indubitabil sa fie murdar. Dar oare cum ar putea suna legea conservarii societatii? PENTRU CA O SOCIETATE SA FIE CURATA, ALTA CARE O PRECEDE VA TREBUI SA FIE MURDARA ???
Nimic nu se pierde, totul se transforma.
DON’T BE MEDIOCRES! AIM HIGHER THAN YOU CAN GET!
Sunt convins ca multi soferi considera trecerea de la patru roti la doua o involutie, retrogradare sociala, saracie. Da-le-as tuturor sanatatea pe care mi-o da mie bicicleta atunci cand ma plimb in parc sau pe putinele piste pentru biciclete amenajate in orasul nostru de taximetristi furiosi pe tot ce inseamna doua roti! Ligamentele fortate de pedalele masinii si cele ale mainii care “invarte” toata ziua schimbatorul ala nu reprezinta sanatate castigata, ci, din contra, SEDENTARISM PE PATRU ROTI SI BOLI DE NERVI DOBANDITE IN TRAFIC.
Don’t be mediocres! AIM HIGHER THAN YOU CAN GET!
Fete frumoase, baieti aranjati, bauturi colorate, ceata de fum, decibeli multi si lumini ametitoare. O imagine obisnuita, dintr-o noapte de club. Stau pe o canapea si imi savurez whisky-ul. Ma uit la toti acesti oameni care danseaza, rad si canta, beau, transpira si se gandesc la un singur lucru: sexul de dupa. Flirteaza si isi arunca priviri cu substrat erotic. Daca ar putea, ar face sex aici, pe canapeaua pe care ma aflu eu.
Sunt atat de relaxat incat ma pot detasa cu usurinta de imaginea agitatiei si o pot privi cu incetinitorul: sanii jucausi ai unei fete imi par acum doua mingi in imponderabilitate. Daca vreau, pot sa pun si Pause. Toata lumea impietreste, chiar si fata care imi place. Ma ridic. Ajung la ea, ii fac un semn, ca si cand as scoate-o dintr-o stare hipnotica, o aduc in timpul meu, se dezmeticeste si se sperie in prima faza de prietenii ei inghetati. Dupa scurta vreme o conving sa facem dragoste. Cum unde? Pe canapea! E spooky, ne simtim ca intr-o vitrina, printre manechine de gips. Dupa doua ore se sex nebun o rog sa se imbrace si o duc inapoi, la loc, in picioare. Ii fac un semn si se intoarce brusc in timpul lor, aflat pe pauza. Impietreste. O mai privesc o data, ii sarut buzele inerte dar totusi atat de vii, ii rup bretelele rochitei, o las in sanii goi, ma asez la locul meu si dau Play multimii. Oops! Toata lumea izbucneste in ras. In mijlocul ringului, o fata superba a ramas inexplicabil cu sanii dezveliti, fara insa ca cineva sa se fi apropiat de ea. Se rusineaza si fuge la baie. Eu zambesc.
A doua zi, patronul clubului gaseste intamplarea haioasa pe caseta camerei video de supraveghere. Insa nimeni nu observa ca pret de exact o secunda eu dispar si apar pe canapea. Si nimeni nu se intreaba de ce 15 minute mai tarziu fata cu pricina e indragostita lulea de mine si ma saruta de zor, lasandu-si mana sa imi alunece in pantaloni, in vazul multimii si soptindu-mi “Love me in slow motion…” Ma uit catre multime. Din ea, ca prin ceata, apare chipul prietenei mele zicandu-mi: “Hei, trezeste-te! Ai atipit de o jumatate de ora, e 6 seara, trebuie sa ajungi la radio!” Oops! Nu putem pune iar pauza?
DON’T BE MEDIOCRES! AIM HIGHER THAN YOU CAN GET!
De curand am o emisiune noua la Kiss FM. Un fel de Drive Time, cu muzica buna, glumitze, mesaje din trafic date chiar de voi, dedicatii, foarte multe concursuri. In fiecare dupa-amiaza vin cu drag la radio, unde, alaturi de colega mea Pussycat, incerc sa va incant cu tot ce am eu mai bun. Iar voi, in schimb, sa ma incantati cu audiente bune.
De multa vreme am acest sentiment care imi zice ca artistii care canta la radio ar trebui sa fie numiti COLEGI DE BREASLA, sa fie considerati ziaristi, sau invers. In fond, ne ajutam unii pe altii: ei canta pentru noi la radio, chiar daca una din zece piese romanesti suna ok, iar noi scriem (zicem) despre ei, chiar daca unul din 10 articole (interventii radio) e de bine. E un schimb, un troc, o stare de echilibru. Se spune ca reclama negativa nu exista, asa incat orice comentariu acid la adresa artistilor ar trebui sa ii incante, tot asa cum orice piesa romaneasca, fie ea si proasta, in mod sigur isi va gasi segmentul de ascultatori care s-o placa, pentru ca audienta radioului sa se mentina la un nivel constant (de bun), iar noi, dj-ii, sa fim fericiti. Pana la adanci batraneti. End of story…
De produsul finit al ambelor parti, tot poporul nostru minunat e cel care beneficiaza. Fara el, noi toti, ziaristi si artisti, ne-am plictisi vorbind si cantand unii despre altii… Tabloul vazut din exterior pare minunat, de basm: revistele viu colorate si radiourile americanesc dichisite canta (scriu despre) muzica artistilor nostri plagiatori, barfitoarele elibereaza bancile din fata blocului cand soseste telenoveaua, spre bucuria copiilor care se pot juca in voie, manelistii se lauda cu ultima “scula” audio “bagata” in masina, pentru ca si mai multi decibeli sa polueze aerul, oricum poluat, cu glasciorul incon-fund-abil al purtatorilor de mustata imbacsita de shaorma, gospodinele isi pun vecinele sa le aminteasca despre emisiunea pe care din dragoste nu vor s-o piarda (daca as avea putere, as da o lege care sa interzica “emisiunile” tv in care se speculeaza sentimentele si implicit se excita glandele lacrimogene. TRAIRILE EMOTIONALE MA PRIVESC PE MINE SI NU O TARA INTREAGA !) Tara e naiva. Muzica si radiourile sunt prea complexe pentru ea. Ziaristi si artisti din toate colturile, uniti-va!
DON’T BE MEDIOCRES! AIM HIGHER THAN YOU CAN GET!